CONCEPŢIA ÎNVĂŢĂRII PE TOT PARCURSUL VIEŢII

 

Aprobată la şedinţa Consiliului Ştiinţifico-Didactic din 28 noiembrie 2012

 

Autori:

Callo Tatiana,profesor universitar, doctor habilitat în pedagogie

Cuzneţov Larisa,profesor universitar, doctor habilitat în pedagogie

Hadîrca Maria,conferenţiar cercetător, doctor în pedagogie

Afanas Aliona,doctor în pedagogie

 


Rezumat. Conceptul de învăţare pe tot parcursul vieţii devine operaţional în pedagogie la sfârşitul secolului XX - începutul secolului XXI, după lansarea paradigmei curriculumului, ca proiect pedagogic superior, care a reorientat activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane din perspectiva raţionalităţii şi a globalităţii, a atras atenţia asupra caracterului permanent al educaţiei, necesităţii autoeducaţiei şi a prelungirii învăţării pe tot parcursul vieţii în vederea atingerii unui ideal de educaţie integrală.

Începând cu anul 2000, la nivel european, educaţia permanentă este privită ca viitorul comun al tuturor într-un mod unic şi individual, iar Consiliul European, prin Memorandumul privind învăţarea permanentă, sugerează statelor-membre că anume învăţarea pe tot parcursul vieţii trebuie să fie direcţia comună de dezvoltare, care poate sigura o tranziţie reuşită spre societatea cunoaşterii, considerând sistemele de educaţie şi formare drept responsabile pentru promovarea şi implementarea acestei concepţii.

Astfel, pornind de la constatarea că „Europa a intrat în era cunoaşterii, cu tot ce implică aceasta în viaţa culturală, economică şi socială” şi că „modelele învăţării, ale muncii şi cele ale vieţii se schimbă rapid”, Comisia şi Statele Membre ale CE au optat pentru o strategie comprehensivă de implementare a învăţării permanente la nivel individual şi instituţional, în toate sferele vieţii publice şi private, care poate fi rezumată la şase mesaje-cheie ale Memorandumului ce vizează:

 

  1. Noi competenţe de bază pentru toţi.  Obiectiv: garantarea accesului universal şi continuu la învăţare pentru a se forma şi reînnoi competenţele necesare pentru o participare susţinută la societatea cunoaşterii;
  2. Realizarea unor investiţii superioare în resursele umane. Obiectiv: creşterea vizibilă a nivelului de investiţii în resursele umane în vederea  valorificării valorii celei mai importante a Europei, anume, oamenii săi;
  3. Încurajarea inovaţiei în predare şi învăţare. Obiectiv: dezvoltarea metodelor şi contextelor de predare şi învăţare necesare pentru a se asigura continuum-ul învăţării permanente şi învăţării de-a lungul întregii vieţi
  4. Valorificarea învăţării. Obiectiv: să se îmbunătăţească semnificativ modalităţile în care participarea şi rezultatele învăţării sunt înţelese şi apreciate, cu precădere învăţarea non-formală şi informală
  5. Regândirea orientării şi consilierii. Obiectiv: să se asigure condiţiile ca fiecare să poată avea acces cu uşurinţă la informaţiile de calitate şi la sfaturi privind oportunităţile de educaţie pe tot cuprinsul Europei şi pe tot parcursul vieţii;
  6. Apropierea  învăţării de domiciliu. Obiectiv: oferirea oportunităţilor de învăţare permanentă cât mai aproape posibil de beneficiari, în propriile lor comunităţi şi sprijinite prin echipamente bazate pe ICT, oriunde se impun. (Memorandumul privind învăţarea permanentă, 2000)

 

Mesajele-cheie ale Memorandumului transmit clar ideea că nivelul actualelor schimbări socio-economice necesită o abordare fundamental nouă a educaţiei şi formării şi o re-organizare a sistemelor educative, invitând statele-membre la elaborarea unor strategii coerente şi comprehensive pentru implementarea strategiei de învăţare permanentă / pe tot parcursul vieţii, care să aibă drept scop construirea unor societăţi cu adevărat cognitive, în care fiecare individ să aibă posibilitatea de a-şi dezvolta la maximum propriul potenţial.
În condiţiile în care educaţia în Republica Moldova a fost declarată prioritate naţională, iar trilaterala educaţie-cercetare-inovare este considerată strategia de bază în asigurarea creşterii economice a ţării şi a bunăstării populaţiei, grupul de autori de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei consideră că elaborarea unei noi concepţii privind dezvoltarea  sistemului şi procesului educaţional din perspectiva educaţiei permanente şi valorificarea învăţării pe tot parcursul vieţii reprezintă un moment decisiv în stabilirea direcţiei de acţiune strategică în domeniul politicii educaţiei. Or, s-a demonstrat deja că anume învăţământul constituie factorul decisiv al progresului ştiinţific, cultural, economic şi mecanismul sociogenetic de perpetuare a intelectului uman.
În această viziune, în contextul valorilor societăţii postindustriale informaţionale, bazată pe cunoaştere, oamenii trebuie orientaţi să înveţe continuu şi în mod adecvat, rapid şi eficient, inovativ chiar, valorificîndu-şi la maxim potenţialul de care dispun, pentru că numai astfel pot face faţă provocărilor lumii contemporane, mereu în schimbare, dar şi nevoilor de adaptare continuă la noile realităţi ale secolului XXI, iar educaţia, în sensul său larg, organizată prin structuri, forme şi activităţi de învăţare permanentă/pe tot parcursul vieţii ar putea reprezinta cheia înţelegerii modului în care pot fi abordate aceste schimbări. 
Conceptualizarea, proiectarea şi realizarea, la nivel naţional, a unei strategii coerente şi comprehensive de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii poate fi un răspuns concret la provocările noului mileniu, renunţându-se la ideea de a  dobândi o cultură şi o cunoaştere care să se dovedească a fi utile pe durata întregii vieţi. Persoanele trebuie să cunoască faptul că există posibilităţi de învăţare permanentă şi să fie încurajate să achiziţioneze mereu alte instrumente de muncă, noi abilităţi şi competenţe, prin care să-şi dezvolte capacitatea de a învăţa pe tot parcursul vieţii. Or, s-a constatat că decalajul dintre nivelurile de dezvoltare ale societăţilor/naţiunilor este generat şi întreţinut tocmai de învăţarea neadecvată şi ineficientă. 
Scopul iniţial al Concepţiei învăţării pe tot parcursul vieţii vizează elaborarea unei strategii comprehensive privind implementarea învăţării permanente la nivel naţional (instituţional şi individual), în toate sferele vieţii publice şi private, care are în vedere racordarea sistemului naţional de învăţământ la tendinţele manifeste pe plan european, dezvoltarea cetăţeniei active, a coeziunii sociale şi ocuparea forţei de muncă, iar scopul final al acesteia îl constituie instituirea în Republica Moldova a unei veritabile societăţi a cunoaşterii.